The Countess

Contesa isi scoase mana pe fereastra trasurii, fluturand o batista in semn de bun-ramas. Si atunci, printre dantele se arata o camee... Inel realizat din baza bronz reglabila si camee in nuante de maro cu contur fin auriu.

Valentine's Day!

Set realizat din margele pictate si lacuite si cercei.

Hearts, hearts, hearts!

Colier realizat din piele, lant si accesorii argintii.

Lupul dacic

Colier realizat din piele,sfoara din canepa si charm lup.

Sissi

Set format din pandantiv, colier tip bentita, inel si brosa realizate prin tehnica servetelului.

Intense blue

Bratara realizata din lut pictat si lacuit si funda satin.

Green Swirls

Bratara din lemn, pictata si lacuita.

Lace Grapes

Set realizat din margele realizate din lut pictat si lacuit si dantela neagra si cercei pictati.

Squares

Colier realizat din baze filigranate bronz, cabochon acrilic perla lacuit, lant si accesorii bronz.

Two hands. One desire

Vrem să schimbăm ceva. Ne-am dori să facem lucruri mărețe și să începem de sus. Timpul nu este necesar și am vrea să păcălim cumva înșiruirea filigranată de secunde ce tinde spre infinit. Totul se mișcă prea repede, toată lumea e prinsă în cotidian și uită de lucrurile mici, cu adevărat importante. Acțiunile devin simple, comune, obositoare. Începem să ne pierdem în obișnuința instinctuală cu care facem fiecare pas. Există vreun leac la tendința oamenilor de a deveni "la fel"? Ar putea arta să ne scoată din anonimat? Suntem tineri și ne-ar plăcea să ne evidențiem. Cântăm, pictăm, scriem, desenăm, meșterim...Este de ajuns? Începem cu un entuziasm greu de doborât, care crește, crește și se înalță, ajutat de aripile de tineri artiști. Facem arta propriu-zisă. Ne place, ne dă senzația de libertate. Copiem. Și nu, nu o facem din lipsă de idei, ci din lipsă de experiență. Apoi, încet-încet, devenim stăpâni pe stilul nostru, ne desprindem de stilul altora. Poate că ajungem să ne cunoaștem cu adevărat, cine știe? Sunet surd de coarde de chitară se împrăștie în încăpere. Ne răsună în cap simfonia culorilor, urmată cu grația specifică unui corp de balet, de formele și liniile abstracte, care schițează conturul clasic, unitar al personalității unui actor ieșit din culisele teatrului. Se amestecă. Rezultă ceva abstract. Și atunci, mă întreb, ce e mai ușor de creat: ceva abstract, fără sens pentru unii sau ceva clasic, poate prea tocit și uzat, păstrând rigori și tipare? Avem o singură dorință: aceea de a face artă, de a crea, de a ne reinventa într-un milion de moduri. Avem două mâini, mult entuziasm și o singură dorință. Una singură. Comună...